Dimineața, Facebook imi reamintea de o postare a mea din 2020. Brene Brown vorbea despre timp ca o resursa prețioasa și ireversibila. Ma intrebam eu așa, in sinea mea, oare timpul il traim - ca parte de viața- sau il consumam?

Da, a trecut timp de la Gala Superblog și uneori sunt zile precum ani și ani precum zile. Cumva amintirea din Facebook mi-a dat un șut in dors sa nu mai consum timp și sa impartașesc din experiența de drum și de la Superblog. Aceasta pentru ca, pentru mine, fiecare calatorie catre o destinație e ca o calatorie prin viața. Cu pildele ei bune sau rele, cu oameni de tot felul, experiențe pana la urma. Și asta inseamna a trai timpul, cel puțin pentru mine. Iar calatoria și Gala Superblog au reprezentat clipe precum zile și zile precum clipe. Au fost o experiența.

Haideți alaturi de mine sa o descoperiți prin ochii mei!

A trecut mai mult de un an de cand am publicat ”Cartea despre acceptare” și realizez ca nu accept orice. Nu mai accept nimicuri, toxicitatea umana, maști in loc de oameni, oameni care ma trateaza nedemn, nu mai accept sa fac pe eroina sau pe victima. Nu mai accept multe și… accept asta. :)

Cartea am luat-o de la publisher și va urma, la un moment dat, sa fie doar un pdf. Nu simt nevoia gloriei de a fi autor cu ștaif. Autor sunt oricum și nu e de musai sa ma demonstrez forța. De fapt, sunt oricum. Ambele. :)

Am vazut-o inca de prin noiembrie, pe cand m-am mutat in zona. Cu parul carunt, dar nu alb, lung pana pe umeri. Miniona, ușor adusa, dar nu garbovita. E imbracata modest, dar curat-curat. Sta in fața Mega Image și vinde orice, mereu cu un zambet, de zici ca e cel mai fericit om. Și poate chiar e.

De multe ori spunem "daca florile ar putea vorbi...". Cumva ele ne vorbesc prin ce fac, doar sa fim atenți sa le ascultam povestea și sa invațam din ea. Cine mi-a urmarit postarile poate a observat ca iubesc viața plantelor și invaț din creșterea lor.

Facebook imi scoate inainte o amintire din urma cu 2 ani. Noiembrie 2019. Plecasem de la GPEC (grație Olivian Breda. Mulțumesc! ), apoi m-am oprit la o cafea pana la urmatoarea destinație cu scop de munca. Intalnisem o mare de oameni in grandiosul eveniment ținut la Teatrul Național. 

Intre betoane, zgomot și fum e aceasta "insula" de salbaticie. Nu langa oraș, ci in oraș. Acum e un loc tacut, doar vantul canta.