Cartea despre acceptare - perspectiva autorului

De ce am scris Cartea despre acceptare? Am fost nevoita sa invaț sa ma accept. Și am invațat pas cu pas, fiind atenta la mine și oamenii din jur. In aceasta carte povestesc cum am invațat ca suntem diferiți și ca avem un singur drum: inainte. Povestea continua.

Am petrecut ani din viața cu mainile ascunse in buzunar și mi-am spus of, nu are importanța. Am dat vina, am strigat, am pretins. Am muncit mult pana la somatizare. Am vazut ca nu aceasta e calea și am devenit atenta. Am inceput sa fac lucruri.

Am fost nevoita sa invaț sa ma accept pentru ca eu cu mine nu prea eram prietene. Multa vreme am luat ce traiam ca pe o lupta. O lupta care cauta vinovați, invinși și invingatori. Dar oare este viața o lupta? Atunci am deschis ochii, m-am uitat inauntru și am inceput sa invaț sa traiesc cu mine, dincolo de lupte.

Am descoperit ca sunt suma oamenilor care ma inconjoara și calatoria experiențelor mele. Am invațat și am acceptat. Iar multe dintre aceste etape le-am adunat in ganduri și povești. Am invațat din greșelile mele ca nu sunt perfecta, dar sunt minunata cum sunt.

De la parinți am invațat puterea alegerii, toleranța și dragul de a face orice. De la mama am invațat sa fac ce pot, cat de bine pot, fara sa aștept ceva.

De la oameni dragi am aflat invațat bucuria, puterea perseverenței și ca visele pot fi atinse cu mana. Am invațat puterea cuvantului ”mulțumesc”, dar și cum cuvintele ajung sa doara și sa raneasca. Și ca eu am atacat cu vorbe, dar efectul era de paloș.

Am ințeles din tot ce faceam ca ne petrecem mare parte din viața intre polii iubirii sau ai fricii. Am acceptat ca dragostea și prietenia sunt ” bestie sau zana”, dar nu condiționeaza. Ele doar sunt.

Am invațat ca exista lumina in intuneric, iar muzica e medicament. Am acceptat, pe cat de paradoxal ar suna, ca pentru a fi generos trebuie sa fii mai inainte egoist. Am invațat din viața la țara avantajele simplitații. De la animalele de curte adaptarea și prietenia dincolo de specie. Am acceptat ca maștile proprii ne dor. Ca orice am face timpul iși are cursul lui. Ca viața este o linie intre doua puncte, important e ce se intampla pe parcurs. Ca oameni dragi pleaca, dar in urma ramane bucuria sa ii fi avut in viața noastra.

Iar la final, uitandu-ma la acel loc care imi va fi mormant am acceptat ca asta este! La final conteaza lucrurile pe care le-am facut și sufletele pe care le-am atins.

CARTEA DESPRE ACCEPTARE AICI

Cartea despre acceptare te va ajuta sa:

• Te vezi mai frumos, fara a pretinde sau a demonstra ca ești altcineva.
• Sa fii fericit cu ce ai, cu cine ești.
• Sa fii fericit ca exiști.
• Sa vezi frumosul in oameni și in lucrurile din jurul tau.
• Sa daruiești mai mult, fara sa aștepți sa primești.
• Sa descoperi ca dincolo de credințe sunt limitari și sa le accepți și pe acestea
• Sa vezi ca acum, aici, in aceasta viața, ai o singura șansa sa fii ceea ce ești și sa traiești.

Premisa carții?

Poate e timpul sa vorbim mai puțin, sa facem mai mult și sa acceptam: pe noi, ziua de azi și oamenii de langa noi.