Natura si lectia de rezilienta
Intre betoane, zgomot și fum e aceasta "insula" de salbaticie. Nu langa oraș, ci in oraș. Acum e un loc tacut, doar vantul canta.
AnotimpuriPeisajul in vara are propria muzica in tonuri de verde, auriu și albastru. Toamna- Iarna se domolește in cupru greu, ca papura ce imbraca aceasta culoare. Mai apoi devine alb -albastrui. Acum e liniște.
LinișteDoar vantul ce indoaie papurișul se aude foios, in valuri și unde. In schimb, vara suna ca la o nunta de pasaroi in care oamenii nu sunt invitați. 
Zgomotul de fond al video-ului este o inregistrare pe care am facut-o vara chiar aici, pe cand veselia pasaretului era in toi. O folosesc pentru relaxare.
Aici...Aici odinioara a fost un cartier ... cu de toate. A fost demolat și a devenit betoane. Noi spuneam "pe Vale". Planta cu planta, vietate cu vietate a devenit Delta de azi. A luat foc și am vazut natura in cenușa. Cat noi ne-am chircit in frica in lockdown, ea a reinverzit. S-a renascut precum pasarea Phoenix.
Vin aici cat de des pot sau ori de cate ori simt ca ma indepartez de ce conteaza. Odinioara imi incepeam ziua aici. Trezeam soarele și il scoteam la plimbare pe poteci.
Inspirație și creațieLocul acesta e inspirație și creație. Natura ne arata cum ne putem renaște in adaptare. Sa prindem fiecare palma de ogor și sa creștem. Sa ne ridicam de sub cenușa mai vii, mai proaspeți, mai energici.
EvoluțieAsta pentru ca toate aceste plante cresc acolo unde gasesc pamant, lumina și apa. Chiar iși fac loc sa creasca. Nu raționeaza, dar acționeaza prin legea firii lor. Nu compara și nu se compara. Nu le e frica. Sunt fara rațiune, dar cresc rațional. Sunt involuate, cel puțin din punct de vedere al rațiunii, dar evolueaza continuu. Paradoxal, nu?
Sau nu.
Am spus ca vin cand simt nevoia unei lecții spuse fara vorbe.
Lecția naturiiIn natura e... naturalețe. Fara maști. Fara machiajul de a da bine in imagine. Natura e frumoasa oricum.
Fara voci de tot felul care doresc, așteapta, acuza, se scuza. Acum pe bune, in așa haos, unde sa-ți mai asculți Vocea? In natura e liniște sau armonie.
Aici am primit cele mai faine lecții in liniște. Pe bune!
Intre atatea guri deschise care, de multe ori spun ca știu mai bine pentru mine, am ales lecția spusa de vant, inspirația adusa de soare, iar mocirla de pe ghete mi-a aminitit ca eu aleg unde cresc, nu și pana cand.
... liniștea naturii poarta o lecție mai profunda decat orice alta voce pentru ca ma ajuta sa imi aud Vocea.
Ce vrea sa zica poetul? :)
Ca iubesc acel loc. E evident pentru cine mi-a urmarit postarile. Pe buna dreptate: e o incantare a simțurilor.
Lecția rezilienței
Dar nu este despre loc, ci este in primul rand despre modul in care ne pierdem, inclusiv eu, conexiunea cu natura.
Ca ne inspiram din orice sau oricine altceva / altcineva mai puțin din mediu. Ne facem zei cu chip de lut, cand sub cerul liber avem templu.
Ca ascultam multe tampenii despre reziliența de la oameni care ar sucomba rapid intr-un catun indepartat, fara internet, apa calda și supermarket la colț de ulița.
In schimb, cam ratam sa ne uitam la natura, singura cu adevarat rezilienta.
Poate și pentru ca am devenit semi-zei, iar in bula Internetului nimic nu ne mai invața pe noi. Cum sa invațam de la un arbore, de la o pasare, de la un fluture?
Ghinion. Depindem de acest mediu. E ca un partener tacut. Poate doar cand va fi galagia surda prea intensa il vom asculta cu liniștea lui. Așa cum am simțit eu ieri.
Sau poate nu. Galagia digitala devine noua normalitate.
