Home Contact
Home Blog Lumina din Concertul pe Întuneric - Cesare Picco

Lumina din Concertul pe Întuneric - Cesare Picco


Dintotdeauna am simțit puterea simțurilor și a emoțiilor în viața interioară. Și am mai simțit să le dau puterea lor.

La un moment dat mi-a apărut întrebarea : cum am asculta dacă nu am  avea lumină, dacă am avea minim de stimuli vizuali? Așa, ca într-o meditație.

 

Am tot căutat, urmărit.   În 2013 chiar adunam un grup mic și organizam un mini- concert în Peștera Valea Cetății. A fost o experiență memorabilă, mai ales că din timp în timp se auzea o picătură de apă ce rezona parcă în liniștea muzicii. Și pentru că eram un grup fain.

Dar... era lumină și anticipam ce ascultam. Poate vi se pare ciudat ce spun, dar așa funcționăm. Îmi confirmă științific  anul acesta discursul lui Anil Seth- altă poveste, altă lecție.  

Revin

Am tot urmărit subiectul, căutat. Cred că prin 2016 am descoperit pe Youtube  concertul pe întuneric ținut de Cesare Picco. Am reținut, salvat în folderul meu și am mers mai departe.

Eram prea "oarbă" să caut lumina în întuneric.

Poate era final de decembrie 2017, poate început de 2018. Mi-amintesc de concert și am văzut că urma unul curând, organizat de același Ong. Nu înțelegeam cum era cu pre-rezervarea așa că am scris direct pianistului, compozitorului, Cesare Picco că eu vreau să particip, cum pot obține un loc?.

Și am obținut o invitație.   Cere și ți se va da.

Pe 24 ianuarie 2018 eram în sala din Ferrara. Minunat loc. Aveam un loc în față.  Meritam. Am avut curaj să cer și sa fac ceva pentru dorința mea.

Pentru mine concertul a fost mai mult decât mă așteptam. Cred că fiecare îl percepe diferit. A fost ca o meditație muzicală. Nu aș putea spune ce procese s-au întâmplat în mine, în inconștientul meu, dar întunericul încrâncenării se dizolvase. Vedeam noi posibilități.Multe chiar. Vedeam "lumină".

 

S-a mai întâmplat ceva. L-am întâlnit pe Cesare Picco a doua zi după concert,  mai apoi înainte de concertul de la Teatro Verdi -Pisa (da, am fost și la un al doilea).

Am văzut că dincolo de tot conceptul, aproape ireal, este un om de profundă umanitate și conexiune cu Sursa. Și e firesc.Cum altfel ar fi dozat lumină și sunet să pătrundă în suflete? 

Fix în perioada în care începeau să se precipite apele ca început de lockdown mă organizam să plec la Milano. Nu a mai fost. Au venit valuri, după valuri, fără ape care au șters din conexiunea noastră cu ceilalți și cu noi.

Tocmai că sunt conștientă de această conexiune, că suntem ca un lanț, dau mai departe. Ați văzut, poate, că atunci când văd oameni pentru oameni nu țin pentru mine. Nu pot sta cu mâinile încrucișate și cuvintele sunt harul meu. A da mai departe e actul meu de generozitate pentru că un om mai bine cu el va aduce mai mult pentru noi toți.

2022. Noiembrie.  

Marți seara eram ca o butelie gata să explodeze sub presiunea tuturor acelor "vreau". Inclusiv spus de mine. Rar mi se întâmplă, așadar era de luat aminte. Șimteam doar acel Vreau greu și nu vedeam direcție.

Tot seara de marți văd postare lui Cesare Picco. Urmau două concerte. Unul la Torino, chiar a doua zi, altul la Milano, cel de vineri, 4. I-am scris instantaneu. Am cerut, acționat, am primit.  

Joi pregăteam urgențele de muncă si transformasem plecarea mea în prioritate. Mă puneam pe primul loc, din nou. Nu vă spun ce demență a fost cu rezervările de pe o zi pe alta spre Milano,  capitala modei și a fotbalului, într-o perioadă în care încep soldări și meciuri.  Dar dacă vrei, e o cale. 

Concertul a fost meditativ, începând aproape ritualic. Tema muzicală, de fiecare dată diferită, Cesare Picco a dedicat-o Mamei Pământ de care nu mai avem grijă.

Fiecare simte concertul diferit. Nu am putut întreba cei 1500 de oameni din sala Verdi a Conservatorului din Milano cum au perceput, simțit. Eu l-am văzut ca aproape de o transă colectivă în care tema era să Ne Pese. De pământ, de ceilalți.

Mi-a revenit calmul,  am amplificat inspirația, intuiția. Am  planuri care par nebunești, dar continuă fenomenal tot ce am construit până acum. Drumul se întrezărește pe o potecă verde și luminoasă.

Firesc că am cumpărat CD-ul și am mers să iau autograf. Și de ce "super wonderful Corina"?   Pentru că pe când am cerut acces la primul concert am scris că sunt "craizy", dar vreau să particip și vreau un loc. Și el, în umanitatea lui, a transformat în "super wonderful" . După Ferrara am văzut la fel. Un om cu un vis pe care îl urmează, oricât de ciudat ar fi visul și ce eforturi ar implica, e un om minunat, nu nebun. MINUNAT. Din acest motiv promovez toți visătorii de bine.  

Sunt acasă, în București. Senină, cu un nou obiectiv. Văd drumul, "lumina". Și mi-amintesc că sunt minunată.

Că toți suntem când vedem mai departe și Ne Pasă.

Aici sunt niște resurse: 

https://www.iexplore.ro/concert-in-intuneric/

 

 

 

 

Aboneaza-te la newsletter

Te rugam sa ne spui numele tau
Te rugam sa ne lasi adresa de email