Pandemiile și arta. Gânduri într-o explozie de culoare ale picturii VIC și vegetației de la Garden Grup Bragadiru

De ce ”pandemiile” și arta? Nu, nu am greșit folosind pluralul. Și da, acesta va fi un articol altfel, pentru ca ultima expozitie a Vali Irina Ciobanu in urma cu ceva vreme, am simțit-o altfel. Intr-o explozie a bucuriei, a picturilor semnate de Vali Irina Ciobanu și nu numai, a splendorii oferite de culorile toamnei am realizat ca traim mai multe pandemii, care nu numai ca ne iau gustul și mirosul. Mai sunt unele ”afecțiuni” foarte subtile care ne iau bucuria și simțul culorii.

Nu am scris despre coronavirus. Nu am scris despre pandemie. Aceasta pentru ca iau lucrurile pas cu pas și nu imi place sa acutizez o stare existenta.

Toata perioada acesta din martie m-am ferit pe cat am putut. Nu am intalnit oameni. Cea mai extinsa grupare a fost de patru oameni. Am evitat intalniri. Distracția mi-am gasit-o singura sau pe poteci in grup de maxim 3 in formula de monom la doi- trei metri distanța.

Sunt oameni dragi - precum Vali Irina Ciobanu - pe care nu i -am vazut de aproape un an. Am purtat masca, deși ma jeneaza teribil pentru ca avand o deviație de sept severa și de fel eu respir pe gura. De cand a inceput pandemia sufletului ma spal pe maini de aproape au crapat. Am dezinfectant in casa, in geanta și in mașina. Am facut aceste lucruri - intr-o prima faza de frica, da recunosc, apoi ca imi pasa de mine, de parinții mei și de oameni in general.

Pandemia indepartarii de frumos și de creație.

La expoziția in aer liber din Bragadiru, fiind inconjurata de frumos, am realizat ca mai exista o pandemie: pandemia indepartarii de oameni, de frumos, de bucurie. Am ajuns la pandemia insingurarii și a respingerii creației de frica unui dușman invizibil, a unui dușman aducator de moarte. Traim o pandemie a fricii. Dar oare viața fara bucurie e viața sau doar o scurgere de timp?

Creația artistului plastic, in mijlocul Creației Naturii, ingrijita in Gradina din Bragadiru.

M-am aratat entuziasmata sa vad tablourile Vali Irina Ciobanu, ca de obicei. Apoi știri, pandemia media, și am simțit ca ma scurg spre frica și a bate inapoi. M-a lovit in cap. Nu vroiam sa intalnesc oameni. Mi-era frica sa intalnesc oameni. Ma feream chiar și de Vali , un om atat de drag mie. Soarele frumos de toamna, ideea unei gradini in lumini, viața și culoare și sunetul rasetului lui Vali Irina Ciobanu m-au urnit.

Vali Irina Ciobanu e bucurie pentru mine, de aceea toate scrierile mele despre ea radiaza. Bucurie, acesta este cuvantul definitoriu prin care o descriu pe Vali. De aceea e foarte ciudat inceputul meu și tipica anului 2020 inainte de a ma urni.

Vali e acel om care și-a gasit harul și drumul și aduce bucurie prin creația ei, prin tehnicile ei inedite, prin munca titanica pe care o depune. Vali radiaza bucurie la fiecare strop de culoare, pana la hohotul de ras.

Vali a umplut din nou golul de gri cu lumina și culoare.

Expoziția la Garden Center Grup - atipica precum vremurile noastre

Pentru ca pictorii au fost foarte afectați de mare inchidere, in octombrie, 15 artiști plastici au pictat și expus sub cerul liber in gradina Garden Center Bragadiru. Octombrie, nu trebuie sa spun, e luna in care natura e ca viața: plina de nuanțe, nostalgii și pasiuni. Așa sunt și tablourile de la Garden Center pictate de: Lucia Juncu,Carmen Vaideanu,Vasile Mureșanu Murivale, Martina Grigorița,Irina Venera Cojocariu,Daniel Turliu,Dorin Apreotesei,Aura Ștefanescu,Mihaela Tașulea,Maria Stoian,Agnes Andrei, Mugur Popa, Daniel Turliu,Stela Filip, Nora Cupcencu.

Nu cred ca mai sunt expuse acum, dar sigur daca vreți sa le vedeți veți gasi o cale: fie o intrebați pe Vali Irina Ciobanu, fie una dintre gazdele pictorilor alungați in creație sub cerul creației. Vorbesc despre Garden Center Grup Bragadiru.

Garden Center Grup, sa ne ințelegem, e o pepiniera, o gradina in aer liber, o afacere. Dar am vazut atata viața acolo acolo, atația copaci colorați și fara griji, incat m-aș intoarce pentru exemplu vieții de gradina. Chit ca as lua o singura lavanda la ghiveci, cumva mi-aș aduce in casa o planta, ca un exemplu al naturii ce crește fara grija.

Și va las un indemn, chiar doua: mergeți de vedeți gradina și aduceți-va gradinile in casa prin plante și acele tablouri minunate. Viața este despre nuanțe și bucurie, chiar daca in ultimul an nu am reușit sa vedem asta.

Virusul care nu se vede, dar ucide inzecit suflete. Pandemia de Frica. Arta, culori, suflete,omenie, economii contaminate

Pe cand scriam mi-a aparut o intrebare. Daca aș fi fost pe poteca și aș fi alunecat, oare mi-ar fi dat cineva mana sa nu alunec in prapastie sau s-ar fi temut de virus? Intrebarea e un pretext de divagație ca de obicei nu pleci singur, iar experiența mi-a aratat ca pe munte sunt oamenii care impart cu tine mancarea. La propriu și mulțumesc ca intr-o perioada in care domnește frica, eu am intalnit omenia.

Dar totuși, voi duce ideea mai departe. Frica e primul virus care ne-a contaminat. Tocmai frica este cea care ne distruge imunitatea. Iar sub stindardul grijii de oameni, simt, doar simt ca nu -s medic, se creeaza mai multe victime.

Frica, acel sentiment contagios care nici macar nu e virus. Nu apare in niciun test, dar ne indeparteaza. De culoare, de oameni, de frumos, de arta, de … Creație. Pana și afacerile sunt o forma de creație, iar antreprenorii sunt tematori sa investeasca pentru ca, la randul lor, cumparatorii sunt precauți sa cumpere. Așa ajungem intr-o boala mai adanca decat corona. ”Presimtomatica” acum, profund sociala in timp. Ce facem cu aceasta boala?

Cand ne intoarcem la bucuria picturii, culorii, a gradinilor in explozie de culoare, a strangerii de mana in semn ca ne pasa? Pana atunci ma bucur ca am prins un final de octombrie al culorii in care oamenii conectați cu creația au daruit lumii bucurie. Și acolo e vindecarea bolii insingurarii: in bucurie și in creație.