Orice erou a fost un necunoscut înainte de o poveste. Acum numim asta Personal Branding

Pe doamna Niculina am gasit-o la manastirea din Cobia dupa slujba de duminica. Am ajuns mai mult din intamplare, acolo ma dusese drumul. Nu știam despre așa minunație arhitecturala și padurea vie de stejari ce se intinde pe dealurile din spate. Padure veche, o parte din bogații codrii ai Vlasiei de odinioara, mi-a spus doamna. Tot doamna Niculina mi-a dezvaluit ca manastirea- acum doar una dintre bisericile comunei- se mai numește și " Voronețul de Sud".:)

De cand lumea și pamantul poveștile scriu istorie.

Am lasat-o sa trebaluiasca ce avea pentru biserica și comunitatea care tocmai pleca. Apoi am mers la pangar și am invitat-o... la o poveste. A venit pașind ușor pe sub bolta verde ce umbrea intrarea in biserica. In jur era un miros fin, dulce-amarui, de nuc și salcam. Ne-am așezat pe banca din lemn și ne-am intins la vorbe. Imi plac poveștile și necunoscuții care devin eroi pe masura ce istoria curge, așa ca m-am așezat confortabil și am ascultat pilde cu eroi pe care ii descopeream atunci.

Poveste cu doua eroine intr-o calatorie in care destinația eram eu

Iar eroinele mele erau doua. Biserica de la Cobia și doamna.

Manastirea de la Cobia

Manastirea- Biserica de la Cobia, de la 1572, pe cand badea Bolocan intr-o oareșce poveste interesanta cu o italianca dorește sa construiasca așezamantul. Nu oricum, ci cu caramida smalțuita cum nu mai era și pe care a adus-o tocmai din Italia.

Apoi, la 1600, se zice ca Mihai Viteazu insuși ar fi trecut cu oștenii lui pe acolo și mulți viteji și -au gasit odihna veșnica chiar pe terenul din continuarea manastirii Cobia.

Stand acolo, pe banca din lemn greu, mi-arata cu mana, in gesturi ample, unde au fost odata chiliile. Acum e aproape un zid de copaci. Curg faptele, una dupa alta și intram in lumea misterelor. Se zice ca ar fi fost odinioara tunele ce faceau legatura intre manastirea Cobia și Manastirea Dealu. Deja ma vedeam travesand tuneluri misterioase alaturi de Cavalerii, eroii lui Ioan Dan. :)

#pozaL2#

Biserica a fost refacuta in timp, pornind de la acoperiș, Apoi din picturi și tot așa. Dar o parte din caramida smalțuita inca zambeste in culorile ei de originare: ocru, verde și siena.

Imi arata o pictura veche, veche. Era Sfantul Nicolae ai carui ochi profunzi te urmarea dincolo de cenușiul icoanei intunecate de timp. Mi-a spus cum ea a salvat pictura, a ascuns-o vreme buna. Ioana Maicii Domnului a inceput sa planga cu mir in zi de sabatoare și așa au adus pictura veche inapoi. Icoana ar continua sa verse mir și acum.

Doamna locului

O privesc cu drag. Avea un coc cochet, imbracata intr-un costum negru, iar in loc de camașa purta ie cu motive albastre. Povestea calm și era dornica sa spuna. Nu era despre ea, era despre manastire. Despre vremurile pe care le-a- prins, despre razboaie și poveștile pe care le-a auzit. Avea o geanta in care purta carți grele, carți ce erau parte din istoria ei. In una dintre ele mi arata manastirea cu ani in urma.

Nu știam sa ii spun varsta așa ca am intrebat-o avea 75 de ani pe care nu ii arata. Viguroasa tare! Imi confirma cand o intreb daca o duc undeva și imi spune - am bicicleta. Și pune geanta grea cu carți in coș și se pornește.

Orice erou a fost un necunoscut inainte de o poveste. Acum numim asta Personal Branding

Manastirea de la Cobia și doamna Niculina m-au oprit in loc la un drum pe care nu l-am planificat. Eroi apar oriunde, oricand, pe cand nu te aștepți. Am ascultat, m-am simțit mai bogata și, cumva, m-am simțit parte dintr-o poveste pe care mi-am dorit sa o dau mai departe. Ea e o eroina fara sa știe și mi-a devenit eroina pentru ca a spus povestea locului in care credea, nu a ei. Iar eu am simțit sa impartașesc fiindca am fost prinsa dincolo de cuvinte și pilde. Și e un act de generozitate și drag sa spun.

Acum povestea eroului necunoscut aparuta online se numește Personal Branding. Exista povești și povești și, da, e firesc sa te faci cunoscut cand ajuți oameni. Cand povestea duce mai departe binele și credința in ceva. Și cred ca din necunoscuți au devenit eroi cei care nu au povestit despre ei, ci despre lucrurile și ideile in care credeau. Și mai cred ca fiecare are motor al istoriei și faptei, dincolo de cifre și profit, un vis personal, un vis pentru semeni. Iar povestea visului personal pentru oameni a crescut dintotdeauna eroi.

De-al lungul mileniilor, poveștile și pildele au crescut speranța și empatie. Sau dimpotriva. Povestea a crescut eroi pentru eroi, unii dintre ei oameni firești, ca mine, ca voi. Povestea scrie istoria și oricine poate fi eroul cuiva,candva, cum a fost doamna Niculina pentru mine. Povestea aduna comunitați și oameni impreuna. Povestea aduce spiritul aparteneței. Fiecare putem scrie o poveste intr-o zi și putem fi eroii istoriei personale. Depinde doar de noi povestea pe care o spunem și ne-o spunem, cum o impartașim, cum o scriem.