O poveste despre rădăcini, mediu și pace

De multe ori spunem "daca florile ar putea vorbi...". Cumva ele ne vorbesc prin ce fac, doar sa fim atenți sa le ascultam povestea și sa invațam din ea. Cine mi-a urmarit postarile poate a observat ca iubesc viața plantelor și invaț din creșterea lor.

Am adus-o in casa plina de flori prin iarna. Avea flori albe, mari, stralucitoare. Au cazut la un moment dat, dar, din timp in timp, aparea cate o floare, progresiv mai mica. De la o vreme niciuna. Frunze minuscule au aparut timide la sol, dar nici ele nu mai aveau putere sa creasca. Au inceput sa se ingalbeneasca inainte de a ajunge la maturitate.

Pe masura ce radacinile creșteau, greu și ascuns intr-un mediu restrans - ghiveciul- intreaga planta suferea. Inițial nu am vrut sa o mut, temandu-ma ca ar putea muri fiind smulsa din radacini și mutata de unde era.

Zilele trecute mi-am spus ca daca nu ii maresc spațiul de creștere, e damnata oricum pieirii.Frunza dupa frunza. Am scos radacinile, pastrand acel pamant esențial care o ținea in viața și am mutat-o intr-un ghiveci mai mare. Am adaugat pamant. Am rupt frunzele veștejite. Acum a inverzit, frunzele se inalța spre soare.

Oare nu e la fel și cu noi? Oare nu avem și noi nevoie sa ne smulgem din radacini din mediul care ne strange? Oare efectul de a sta intr-o cutie mica, doar din teama schimbarii, nu e la fel?

Macar noi avem libertatea sa schimbam mediul cand vedem ca ne strange. Daca suntem atenți, daca vedem și daca infruntam frica schimbarii.

Frica pe care floarea nu o are. Ea doar crește odata ce mediul ii e prielnic.

Este Crinul Pacii, iar pacea e radacina.