Hotii de timp. Furtul secolului care nu e pedepsit
Am publicat acest articol imediat dupa lockdown pe iexplore.ro. Aceste ganduri tot revin in viața fiecaruia. Acum nu mai e vorba despre pandemie, e vorba despre razboi. Și noi așteptam sa treaca pandemie, razboi, viața sa facem ce e important. Timpul nu e bani, timpul e viața. iar viața trece cu sau fara conflicte interne, externe sau pur și simplu create de propriile ganduri.
Așa ca impartașesc acest articol și aici. E scris in vara lui 2020, dar e la fel de valabil in fiecare zi.
A venit pandemia sufletului și am simțit 3 luni ca 10 ani. 10 ani in care nu am putut fi eu. Timp in care ni s-a plantat teama ca simplul fapt de a ieși din casa ar putea ucide pe cei dragi. Timp in care am fost paralizați de frica și mutilați in timp. Timp in care am fost continuu manipulați și saraciți. Mai rau chiar, sub pretextul ca suntem protejați, ni s-a furat din viața. Mulți ani, nu doar 2-3 luni. Pentru ca tot ce s-a intamplat a fost aproape o trauma pentru mulți dintre noi, un doliu prelungit și continuu acutizat de știrile ce curgeau in social media și de la prieteni prea binevoitori. Și ei hoți de timp.
Mi-am spus ca pandemia a fost cel mai mare furt al secolului. Prin statul in casa ni s-a furat timp. Ne-au furat viața. Și nu ma refer la gainariile care cel mai probabil s-au intamplat sub steagul "binelui omenirii". Ci la acel timp in care puteam trai cu adevarat. Mai bine, mai rau. Puteam vedea cerul dincolo de ferestre. Respira. Umbla. Merge desculți langa un lac sau o padure, langa creația lui Dumnezeu.Trai. Puteam sa strangem pe cineva in brațe. Acel timp in care puteam avea grija de noi. Ca da, avand grija de noi, ne-au imbolnavit de sedentarism și Frica de semeni.
Vorba lui Meet Loaf. I would do anything for love"¦ But I won"™t do that.
Sunt prea mulți hoți de timp și le permitem ceea ce nu caștigam niciodata. Poate suna ca un articol pe dos. Și este și imi dau voie sa nu mai tolerez, fiindca timpul trece și nu pot merge la nesfarșit pe principiul "žsa fie bine sa nu fie rau". Și nu pot și NU mai vreau sa dau din ce nu știu cat am și din ce nu mai pot caștiga vreodata inapoi. Așa am permis sa mi se fure din viața. Și poate daca ai gandi la rece, ai deveni și tu mai atent cu timpul tau.
Dupa "Cartea despre acceptare" lipsa de toleranța pare contradictorie (cel puțin). Dar accept multe, dar nu sa imi fu"¦r viața pe nimic. Pentru ca, pana la urma sunt cea mai mare hoața de timp din viața mea.
Am devenit atenta și am inceput sa vad mulți hoți de timp in aceasta perioada. Apar, cred, la cei mai mulți dintre noi care lucram cu timp, creativitate și ce știm sa facem. Dar nu numai, pentru ca adevarații hoți sunt in alt gen de relații.
Timpul ce se scurge in viața e mai complex decat masinaria unui ceas. Si intotdeauna mai pretios.
Ne fura ce avem mai de preț și e legal, pentru ca le permitem. Ne fura banii? Nu, Viata. Mașinaria timpului in viața unui om e mai complexa decat un ceas. Din pacate observ ca m-am lasat furata și m-am furat de timp. Și NU mai vreau.
Hoții de timp. Pentru ca timpul nu inseamna bani, ci viața
Hoții de timp sunt cei mai mari frecvenți hoți și nu exista pedeapsa pentru ei. Și mai rau e, ca ei ne fura timpul pentru ca noi, eu cel puțin, permitem. O sa enumar cațiva mici hoți de timp - cronofagi, cum bine puncta Vali Irina Ciobanu- pe care i-am descoperit pe perioada pandemiei, așa cum mi-i amintesc.
- Cel care te suna aparent sa te intrebe ce faci, te ia dupa garduri ca in final sa iți verse o poveste proprie sau sa iți ceara ceva.
- Prietenii care te suna sa injure vremea, guvernul, femeile (sau barbații), sa aduca negura și uratul in viața ta, dar care nu te-ar suna vreodata pentru a-ți povesti ca au ajutat sa treaca o batrana strada. Mai degraba afli despre ei ca au impins-o pe scari sa se grabeasca.
- Cel care te cauta doar sa iți ceara ceva, dar altfel nu știe sa dea buna ziua tot anul.
- Cei care se arata potențiali clienți, iți fura timpul și apoi merg sa faca singuri. Sau și mai tare! Se duc la firme care ii taxeaza bine pe ore dupa ce ție ți-au fu"¦rat timpul gratis.
- Cel care iți cere ceva, te negociaza la sange și te socotește la cuvinte. Nu la cat timp ai investit sa faci acel lucru, cu atat mai puțin cat ai invațat sa faci lucru sau cat timp ar trebui sa dedici in mod realist sa faci o treaba buna. Totul sub imperiul "am nevoie acum, e important". Dupa ce ai terminat treaba, cu bine cu greu, uneori burnout, vezi restul de la paine. Daca. De cele mai multe ori treaba iese de mantuiala, de te lovește in valori ( și sa fac cat de bine pot e important pentru mine), ești obosit, te simți șifonat și furat. De timp mai ales.
- Cei care te suna deși ii rogi sa iți trimita mail sau mesaj. Te suna ori de cate ori au o idee sau sunt nevorbiți. Iar cand te suna lucreaza cu doua balanțe: cand au ei de spus devin nepoții lui Ion Creanga, iar cand au de ascultat li se arde ciorba.
- Cei care dau bice ca se grabesc, consumi timp, apoi nu mai raspund nici la telefon. Sunt de obicei care nici nu platesc și mai consumi timp sa tragi de ei sa achite factura.
- Cei care te cheama la 10 intalniri și fac nimic pentru ca nimic intenționau.
- Video- reclama postate de niște guru care promit totul și dau nimic.
- Cei care lucreaza cu doua unitați de masura in orice fac: timpul lor e prețios, al tau ieftin sau gratis.
- Agenți de vanzari care nu ințeleg cuvantul NU.
- Lista e lunga. Par mici gainari care fura minute sau ore, dar minutele și orele se aduna in clipe netraite.
Adevarații Mari hoți de timp
Am o poveste cu fumatul și pe asta il vad mare hoț de timp. Dar nu am fost mai pornita ca niciodata sa scot hoțul din casa. Asta mai ales ca atunci cand stai langa hoți de timp devii hoț de timp. Vorba aceea: stai langa deștept, te deștepți, stai langa"¦
Adevaratii hoti de timp - dependente, relatii manipulatoare, false valori si relatii.
Sunt și alți mari hoți pe care ii observ. Iar aceștia sunt Mari, adevarat jefuitori. Fura ani din viața sau poate toata viața :
- Dependențele de substanțe și activitați de orice fel. Nu numai ca iți halesc din timpul fiecarei zile, dar și ani de viața.
- Social media și capcanele navigatului din link in link, din postare in postare.
- Traficul din marile orașe.
- Jobul de dragul jobului.
- Intalnirile in care tot ce se intampla e barfa.
- Ședințele repetitive sau lungi ca o zi de post.
- Marii hoți sunt relațiile. Așa numitele relații toxice, acele relații care duc niciunde. Acele relații in care aștepți sa se intample ceva, dar fiecare zi e "another dog day". Acele relații cu promisiuni care nu se intampla. Acele relații pe care le-ai ales sa fie bine sa nu fie rau sau doar sa te așezi in randul lumii. Acele relații in care unul manipuleaza pe celalalt sau vor sa se schimbe reciproc. Acele relații in care cuvantul "žrespect" e doar in dicționar. Acele relații moarte și ingropate demult. Și cand spun relații de orice fel, de parteneriat, de prietenie, de orice fel. Ca e soț-soție, prietenie evoluata diferit, un fel de parteneriat care e doar in beneficiul unei parți. De fapt, a niciuneia. Indiferent de natura lor relațiile bolnave consuma timp și energie.
- Vieți trecute, dar netraite.
Ce nu (mai) vad pierdere de timp?
Am zile de "nimic", pe care nu le mai vad pierdere de timp. Și cand spun zile de nimic sunt zile in care pur și simplu haladuiesc sau stau, citind, vorbind cu oameni dragi, facand nimic. Dimpotriva acela e timp important dedicat sufletului. Acele zile in care ma duc pe cine știe ce șosea urmarind soarele intr-o zi ploioasa. Acel timp in care doar privesc adancimea lacului sau verdele padurii. Acel timp in care beau cafeaua pe indelete ascultand pasarile dimineții. Acel timp, cand singura sau alaturi de prieteni dragi, descopar locuri noi. Acel timp in care ma bucur de o carte care imi pica bine. Acel timp in care mai fac un curs, chiar daca nu știu cand imi va folosi sau daca o sa scot vreodata bani din el. Acel timp in care impartașesc lucruri/ informații și primesc. Acel timp in care iei pe cineva drag in brațe. Acel timp in care pun mana pe telefon și intreb pe alții din suflet ce mai fac. Acel timp cand alții ma suna sa ma intrebe pur și simplu cum mai sunt. Acel timp cand te vezi cu prietenii și depeni amintiri sau faci planuri. Acel timp pe care ți-l iei sa spui cuiva ca iți e drag sau ca ii mulțumești, doar pentru ca așa ai simțit, fara agenda ascunsa. Acel timp cand umbli pe poteci sau privești cerul, asculți valurile marii. Acel timp in care te cauți. Acel timp in care imi pasa de mine și de alții. Acel timp de drag, cu drag.
Timpul pe care l-am lasat furat nu mi-l da nimeni inapoi. Dar pot sa il prețuiesc de acum.
