Home Contact

Am publicat acest articol imediat dupa lockdown pe iexplore.ro. Aceste ganduri tot revin in viața fiecaruia. Acum nu mai e vorba despre pandemie, e vorba despre razboi. Și noi așteptam sa treaca pandemie, razboi, viața sa facem ce e important. Timpul nu e bani, timpul e viața. iar viața trece cu sau fara conflicte interne, externe sau pur și simplu create de propriile ganduri.

Așa ca impartașesc acest articol și aici. E scris in vara lui 2020, dar e la fel de valabil in fiecare zi.

Am fost la un dealer Vodafone pentru ca telefonul meu a capitulat. Dar nu despre asta este vorba, ci despre modul in care asistenta de vanzari a ințeles sa ma "serveasca". Cumva, a anticipat cum sa ma ajute, sa imi ofere ce aveam nevoie. Nu a dat nimic in plus, dar a fost cu un pas inainte de a-mi fi oferit tot ce aveam nevoie sau nu ma gandisem ca am nevoie. A servit cu demnitate, fara sa imi ofere nimic gratis. Și m-a cucerit. E drept, eu am apreciat aceasta atitudine. In schimb, pe cand așteptam sa se activeze ce era de activat la abonament, am vazut reacții diametral opuse la alți clienți. Sunt sigura ca poveștile lor despre același om erau diferite. Acei oameni, genul nemulțumiților care nu ințeleg ca tot ce vocifereaza le aduce de fapt ponoase.

De ce ”pandemiile” și arta? Nu, nu am greșit folosind pluralul. Și da, acesta va fi un articol altfel, pentru ca ultima expozitie a Vali Irina Ciobanu in urma cu ceva vreme, am simțit-o altfel. Intr-o explozie a bucuriei, a picturilor semnate de Vali Irina Ciobanu și nu numai, a splendorii oferite de culorile toamnei am realizat ca traim mai multe pandemii, care nu numai ca ne iau gustul și mirosul. Mai sunt unele ”afecțiuni” foarte subtile care ne iau bucuria și simțul culorii.

Era in toamna cand am scris ultima oara pe acest blog. Cum de imi amintesc? Am mers sa vad tablourile Vali Irina Ciobanu, iar intr-un peisaj absolut magnific de toamna eu simțeam pandemia de frica. Dar azi, cumva, intr-o avalanșa de informații despre dezvoltare personala, eu insami facand cursuri de ”dezvoltare personala”, am realizat ca eu nu cred in așa ceva. Eu cred in autocunoaștere , ”aliniere”, armonie personala, mai mult decat in ”dezvoltare personala”. De fapt, am scris asta și in ”Cartea despre acceptare”.

De ce simt sa scriu acest articol despre femeie la ceas de seara? Se apropie 8 Martie și femeia apare progresiv mai mult in discursul public. Discurs intre extreme.

Aboneaza-te la newsletter

Te rugam sa ne spui numele tau
Te rugam sa ne lasi adresa de email