Adaptare si flexibilitate
Scriam odinioara ca sunt stejar drept, cu ramuri falnice și verzi, dar am descoperit ca ma vreau ca un fir de iarba... Flexibil, cu radacini adanci, care se pleaca lin in bataia vantului sau se ridica ferm sub caldura razelor de soare.
Ca iubesc adaptarea firului de iarba care crește dupa ce il paște vaca sau pe cand piciorușe zglobii calca seva verde pas, dupa pas…Dar ea se reinventeaza și redevine viața. Din nou și din nou.
Ca ma vreau flexibila și adaptata.
Ca stejarul la care vroiam sa ajung era o idee pe care mi-o plantasem și ramnificasem, dar care imi provoca umbra. Și nu creșteam.
Adaptare
Am scris adaptare...
Adaptare...In peste 40 de ani, cuvantul acesta nu mi-a aparut in gand atat de des ca in ultimul an. Și, de la zi la zi, de la poveste la poveste, descopar ca, pentru a fi fericit, adaptarea este mai importanta decat un coeficient de inteligența de geniu sau studii inalte.
Flexibilitate
Flexibilitatea pare un frate vitreg al romanilor, iar rigiditatea sora buna. In mai puțin de doua saptamani, in mediul meu, am dat de rigiditate ascunsa in doua expresii scurte. O rigiditate tare, care smulge din radacini, așa precum stejarul din povestea mea.
Am spus doua expresii. Poate sunt mai multe, dar in ultima vreme doua am auzit des. Prea des in vremuri care cer flexibilitate și toleranța.
Eu nu…
... fac asta, nu sunt asta/ asta.
Eu nu … sau mai bine… ceva.
Ceva, orice. Un orice care duce la alegeri care taie aripi frante, rupe relații, pune business-uri pe muchie…
Dincolo de eu nu… e orgoliu. Sau, poate, dincolo de doua cuvinte monosilabice e rigiditatea care ascunde frica de schimbare. Sau poate frica de a vedea ca traiește viața ca o rețeta scrisa de alții. Am jucat acest film.
Sunt experta in eu nu … sau mai bine… Spuneam ca eu nu vreau sa vand outbound și mase pe I explore, ca eu am un vis. Cam atat a ramas, un vis, gustul unei afaceri eșuate și bani bagați intr-o afacere care poate ar fi mers altfel daca eram mai flexibila.
Sper sa ma fi vindecat de acea rigiditate al lui eu nu...
Nu e corect…
... nu e corect… e fratele ”valoros” al lui eu nu… E similar prin rigiditate și poate, dincolo de aparentul atașament de valori, prin orgolii. Despre acestcorect am scris mai mult in ”Cartea despre acceptare”. La fiecare doua vorbe spuneam: corect/ nu e corect. Intr-o inverșunare de ani sub steagul lui nu e corect, am ajuns sa ma intreb: ce nu e corect și pentru cine?
Cu acest ”nu e corect” pe buze, eu am luat viața ca pe o lupta. Și oare așa este? Și oare vreau sa fiu o luptatoare?
Așa am descoperit toleranța... pentru ca acel corect al meu, nu e și ce vezi tu corect.
#pozaR1#
Ce intamplare din ziua de azi mi-a starnit gandul despre adaptare și flexibilitate?
Azi am mers cu Uber. Era o ea, o șoferița. Am aflat ca avea 50 de ani. Nu ii vedeam fața dincolo de masca, dar stralucirea din ochi ma facea sa o simt mai tanara. Imi plac oamenii, iubesc poveștile lor de viața, așa ca am legat o conversație. Am aflat ca lucrase in turism, a fost disponibilizata in 2020 și așa a ales sa devina șofer Uber.
Am mai aflat ca avusese doua afaceri - una chiar pentru o perioada lunga de timp, dar cand contextul nu i-a mai permis, s-a adaptat, s-a angajat. Acum contextul nu ii permite din nou și a ales.
Parea sa fi ales cu seninatate. Cu un zambet pe care il citeam in ochii din oglinda, mi-a spus ca e fericita. Așa, la Uber vede cerul, copacii in floare, mai vorbește cu oameni. Ca nu mai sta in fața unui monitor zile intregi. Ca nu ii e simplu, dar ii e bine.
Era inca in cautare incotro sa mearga, dar parea sa știe sa lase lucrurile sa vina spre ea. Sa se aplece și sa se ridice precum firul ierbii...
Stejarul și credințele preluate
Toata viața mi-am spus ca eu pot,ca eu sunt puternica. Ascultam piesa lui Aurelian Andreescu (”Copacul”) și vedem cu ochii minții cum crește un stejar drept, cu ramuri vaste, iar eu eram acela. Doar eram puternica, nu?
Ceva din viața mea mi-a aratat ca stejarii puternici pot cadea la pamant, ca pot fi taiați, doborați, smulși din radacini și ... asta este! In urma lor ramane doar istoria unor arbori falnici. Vazusem demult, dar abia dupa lockdown am conștientizat.
Abia atunci am realizat ca acel stejar din mintea mea era refrenul spus din nou și din nou ca sunt puternica. La prima ieșire dupa marea inchidere am vazut firul ierbii crescand intr-un parc ars. Tot acolo am vazut copaci goi, fara vlaga in urma flacarilor mistuitoare.
Iar de atunci mi-am spus ca aleg sa fiu ca firul de iarba. Aleg adaptarea și flexibilitatea. Aleg viața.
…
Sunt vremuri in care unii copaci cad. Firul de iarba crește.
Ce alegem?
Sursa foto: Pixabay
Video : Copacul, Youtube, TVR